Cele mai utilizate diete. Care ți se potrivește?

Tu stii care sunt cele mai utilizate diete din lume? Au fost inventate zeci de tipuri de diete, unele foarte simple şi adaptate omului modern, altele greu de urmat şi… la fel de uşor de abandonat.

Prin definiţie, o dietă este un regim alimentar special, care diferă într-o oarecare măsură de modul de alimentaţie obişnuit, omnivor, care nici el nu este unitar pe diversele meridiane ale lumii.

Printre cele mai utilizate diete putem vorbi despre o dietă tipică a locuitorilor Americii de Nord, despre dieta mediteraneană sau despre bucătăria tradiţională românească.

Dincolo de specificul regional, cele mai utilizate diete se diferenţiază în baza unor criterii ştiinţifice sau medicale, în funcţie de scopul urmărit. Un loc important îl ocupă dietele care urmăresc dobândirea greutăţii corporale optime. Însă, un punct în care se greşeşte grav în stabilirea dietei este focalizarea exclusivă (chiar obsesivă!) pe obiectivul slăbirii, lăsând deoparte orice preocupare pentru evoluţia sănătăţii pe termen lung. Sunt persoane pentru care nu pare să conteze că-şi îmbolnăvesc ficatul ori rinichii şi îşi încarcă organismul cu reziduuri acide și cu factori pro-inflamaţie. Pentru acestea contează doar obţinerea cu orice preţ a fizicului semi-anorexic promovat azi chiar şi prin jucării (până și păpuşile au devenit, din dolofane, filiforme!).

Dieta South Beach vizează controlul nivelurilor insulinei pe parcursul zilei şi pune accent pe efectele pozitive ale carbohidraţilor proveniţi din vegetalele integrale (cu un indice glicemic mai redus), evidenţiindu-se dezavantajele zaharurilor rafinate (ce produc creşterea glicemiei). Această dietă are trei faze. În prima dintre ele, de 2 săptămâni, se pune accent pe alimentele proteice (inclusiv cele animale), fiind însă excluse produsele bogate în carbohidraţi (pâine, dulciuri, chiar şi fructe). Este faza în care se produce pierderea rapidă a kilogramelor. În cea de-a doua fază vor fi introduse gradual în alimentaţie produsele bogate în zaharuri, însă cu zgârcenie. Nu vom efectua modificări până ce nu vom dobândi greutatea optimă, moment în care, cumpătarea fiind un obicei deja consolidat, putem trece la cea de-a treia fază, în care vom evita sistematic produsele rafinate, supraprocesate, în care abundă “caloriile goale”. Dezavantajul? În continuare, pot fi consumate prea multe produse de origine animală. Dar e o dietă eficientă în slăbire şi nici pe departe atât de periculoasă ca regimurile extreme, hiperproteice, urmate mult timp!

Regimul Atkins este orientat tot spre ţinerea sub control a nivelului insulinei. Cei care-l recomandă au pornit de la observaţia că ingestia produselor bogate în zaharuri simple determină creşterea masivă a insulinei, urmată de o recădere rapidă, ceea ce pe termen lung influenţează metabolismul în direcţia favorizării îngrăşării. Prin restricţia faţă de carbohidraţi, însă, regimul Atkins promovează arderea ţesutului adipos pentru obţinerea energiei necesare. Omul a fost creat să consume cu precădere carbohidraţi şi nu grăsimi! Este ca şi cum am folosi un alt combustibil, şi nu motorina, pentru un motor de tip diesel. Arderea grăsimilor în organism determină excesul de cetone. Eliminarea acestora e mai problematică, iar dieta hiperproteică determină instaurarea acidozei. Deşi oferă rezultate rapide, nu este o dietă de ţinut pe termen lung deoarece prezintă riscuri, mai ales că odată cu produsele de origine animală ingerăm şi mari cantităţi de grăsimi saturate. Pe lângă ateroscleroză, se pot ivi şi afecţiuni ale aparatului urinar, din pricina toxinelor (acid uric) rămase de la metabolizarea proteinelor.

Dieta vegană este una dintre cele mai utilizate diete si una cu un impact pozitiv asupra mediului ambiant, aducându-și o lăudabilă contribuţie la reducerea exploatării şi a uciderii animalelor. La dieta vegană se ajunge prin eliminarea tuturor produselor de origine animală. Deşi, statistic vorbind, adepţii veganismului au mai puţine probleme cu obezitatea, diabetul, cancerul ori cu patologia cardiovasculară, există o mulţime de alimente nesănătoase care îndeplinesc pe deplin condiţia de bază a veganismului. Veganismul este o dietă întemeiată pe considerente etice şi filozofice. Însă pentru a avea un efect detoxifiant sau a fi eficientă din perspectivă nutriţională (ajutându-ne mult şi în lupta cu greutatea excesivă), trebuie să se recurgă la consumul unui procent ridicat de vegetale proaspete, nedenaturate prin fierbere sau prăjire. În tot cazul, veganii trebuie să înveţe cum să evite lipsa anumitor aminoacizi, precum şi să preîntâmpine carenţa de vitamina D şi B12.

Regimul axat pe crudităţi (“raw food”) este frecvent considerat doar ca o variantă a dietei vegane. Dar nu mereu! El poate conţine şi produse de origine animală (de regulă laptele şi ouăle) care sunt consumate în stare crudă, cu riscurile aferente de infectare parazitară şi bacteriană. Deosebirile faţă de dieta omnivoră constau în renunţarea la carne (ce ne dezgustă în stare crudă!) şi în respingerea preparării termice a hranei. Dieta bazată pe crudităţi oferă cele mai bune rezultate atunci când se urmăreşte slăbirea. Deşi este aparent simplă, ea nu exclude realizarea unor preparate gustoase, complexe (prăjituri, îngheţată). E şi cea mai bună dietă pentru detoxifiere, cu condiţia să se consume crudităţi combinate corect (prin evitarea incompatibilităţilor de tip fruct-legumă).

Dieta lacto-vegetariană şi cea ovo-lacto-vegetariană au avantajul flexibilităţii, dar trebuie să fie acompaniate de moderaţie, ca şi dieta omnivoră. Ele sunt două dintre cele mai utilizate diete din lume. De altfel, meniul lacto-ovo-vegetarian se aseamănă mult dietei omnivore, lipsindu-i doar consumul de carne. În cazul lacto-vegetarienilor devin improbabile carenţele tipice veganilor (lipsa de vitamină B12 sau deficitul unor aminoacizi esenţiali). Ea reprezintă de obicei o fază tranzitorie către veganism. Există însă şi multiple cazuri de vegani ce au (re)devenit lacto-vegetarieni. De fapt, majoritatea persoanelor care se autodefinesc, simplu, drept vegetarieni mai consumă din când în când lactate sau ouă, cel mai adesea necunoscând compoziţia reală a alimentelor disponibile la diverse ocazii. Acest consum sporadic de produse de origine animală nu va avea consecinţe neplăcute. Însă apare cu adevărat o problemă atunci când noul adept al dietei «fără carne» practică un abuz de lactate, de proteine vegetale (soia, nuci, arahide) sau de carbohidraţi complecşi (amidon), pentru a face faţă altor tentaţii culinare. Ca şi în cazul veganismului bazat pe alimente hipercalorice, lipsa ponderaţiei va pricinui dezvoltarea ţesutului adipos!

Specialistii de la clinica Dietalia™ sunt zi de zi langa tine daca vrei sa iti creezi un stil de viata prin dieta care ti se potriveste. Afla cum te putem ajuta:

Despre clinica Dietalia