Dependenta alimentara exista? Afla cum ne pot prinde in capcana unele mancaruri!

Dependenta alimentara este provocata de peptidele opioide din alimente. Afla care sunt mancarurile la care nu putem renunta usor!

Ti s-a intamplat vreodata sa nu te poti abtine de la consumul unui aliment? Sau ai intampinat dificultati sa tii o dieta, pentru ca ai cedat ispitelor aduse cu sine de mirosul de gogosi apetisante sau de paine calda?

Cum apar poftele culinare si dependenta alimentara?

De obicei, pentru poftele culinare de nestapanit se da vina pe obiceiurile alimentare inradacinate solid, inca din copilarie. Dependenta alimentara se mai leaga de „nevoia de dulce”, de compensarea prin alimentaţie a unor neimpliniri afective sau de alţi factori de ordin strict psihologic.

Dar este posibil ca poftele de nestavilit, cele care ne incarca cu kilograme in plus şi cu toxine ori ne pun in imposibilitatea de a urma o dieta sanatoasa, sa ţina de o dependenta nu foarte diferita de cea provocata de... substantele stupefiante.

Incapacitatea de a renunta, fie si pentru o zi, la paine sau la alte fainoase are o componenta organica. Nu este doar o simpla supunere fata de vechi atasamente şi obisnuinte culinare. Ci e vorba despre reactii chimice la nivel cerebral!

Multi vor fi surprinsi sa afle ca numeroase dintre alimentele obisnuite ale dietei moderne conţin proteine ce joaca rolul de precursoare ale unor substante cu efecte psihoactive. Ele se ataseaza la receptorii opioizi aferenti sistemului nervos.

Peptidele opioide (exorfinele) sunt substante care pot lua nastere in decursul digestiei unor alimente pe care le consumam zilnic. Unele exorfine sunt atat de puternice incat, pentru blocarea actiunii lor, oamenii de stiinta au recurs, pe parcursul experimentelor, la medicamente folosite in tratarea adictiilor grave, precum naltrexona (administrata la dependentii de heroina si utilizata pentru blocarea receptorilor pentru opioizi).

Poti deveni dependent de branza sau de paine? Afla ce substante ascunse pot provoca dependenta alimentara!

Printre alimentele prin a caror digestie se formeaza substante care ar putea produce o dependenta alimentara se numara fainoasele şi produsele lactate (mai ales cele derivate din laptele de vaca).

Din faina de grau se pot forma mai multe tipuri de peptide opioide, numite gluten-exorfine (printre care se numara gluten-exorfinele A5, B5 şi C sau gliadorfina).

Laptele de vaca contine cazeina care, fiind descompusa la nivelul tractului digestiv, duce la formarea cazomorfinelor (beta-casomorphin, bovine beta-casomorphin 1-3 etc).

Asa s-ar putea explica si faptul ca ajungem sa consumam anumite alimente in cantitati industriale, chiar şi dupa ce senzaţia de foame a trecut de mult. Iar in momenul in care nu avem la dispozitie aceste produse resimtim acut lipsa lor.

Daca laptele conduce la generarea unor cantitati mai mici din aceste substanţe (menite a le face pe progeniturile mamiferelor ce il secreta sa revina bucuroase la ugerul matern), branzeturile furnizeaza cantitati mult mai mari (din cauza concentrarii proteinelor, prin eliminarea zerului).

Atentie la fructoza din dulciuri, prajituri sau sucuri!

Exista opinii potrivit carora foarte multe dintre alimentele din dieta clasica sunt atat de cautate şi de apreciate nu datorita conţinutului lor nutriţional, ci din cauza proprietaţilor adictive ale peptidelor opioide pe care le produc. Alaturi de substanţele de acest tip care se formeaza din proteinele cerealelor sau ale laptelui şi care acţioneaza direct la nivelul creierului, generand o oarecare dependenta, se afla şi substanţe care, deşi nu sunt calificate in randul peptidelor opioide, produc efecte similare. Un exemplu este... fructoza.

Fructoza tinde sa devina o principala sursa de calorii in dieta tipic americana. Atat de des este folosita in alimentele obţinute pe cale industriala! Şi aici nu ne referim la fructoza pe care o furnizeaza alimentele vegetale integrale, neprocesate (fructe, legume), ci la fructoza (obţinuta adesea din porumb) care este folosita ca ingredient in dulciuri, prajituri, sucuri etc.

Cu toate ca fructoza nu face parte dintre peptidele opioide, ea poate contribui la creşterea nivelurilor de opioizi endogeni, ce lasa in urma metaboliţi similari celor ramaşi dupa administrarea morfinei. Atunci cand e consumata in forma concentrata, izolata, fructoza nu are deloc efecte benefice, ea fiind implicata in peste 70 de condiţii patologice.

Alte alimente care pot provoca dependenta alimentara. Carnea si ciocolata sunt in top!

Peptidele opiacee nu se formeaza numai prin consumul de grau sau de lactate. Orezul, spanacul, cafeaua, ciocolata, carnea sau peştele pot da aceleaşi efecte.

Frunzele de spanac conţin doua tipuri de peptide opioide (numite rubiscoline).

Prin digerarea proteinelor animale (carne, peşte) se pot forma unele substanţe cu efecte asupra receptorilor opioizi. Şi proteinele existente in orez pot fi descompuse in exomorfine (formarea acestora are loc prin digestia incompleta a acestor proteine).

Cacaua (deci şi ciocolata neagra) poseda efecte cardioprotectoare, mulţumita unei substanţe numita epicatechina. Aceasta acţioneaza asupra receptorilor opioizi, oferind protecţie inimii faţa de leziunile specifice diminuarii subite a aportului de oxigen.

Din studiile efectuate in condiţii de laborator a rezultat ca medicamentul naloxon (folosit in dependente, pentru blocarea receptorilor opioizi ai sistemului nervos central) are, totodata, şi capacitatea de a diminua pofta de ciocolata, sugerand ca unele componente ale ciocolatei acţioneaza similar opioidelor, la nivelul sistemului nervos central.

De ce simtim nevoia sa bem cafea in fiecare zi? Ţi-ai pus aceasta intrebare?

Cafeaua conţine un ulei numit cafestrol, prezent atat in cafeaua obişnuita, cat şi in cea decofeinizata. Acesta exercita unele efecte similare morfinei. De altfel, unele dintre efectele cafelei sunt mediate de catre receptorii opioizi.

Glutenul din cereale si cazeina din lapte pot crea probleme medicale

Primul nostru contact cu peptidele opioide exogene are loc la foarte puţina vreme dupa naştere, prin consumul laptelui matern. Formarea peptidelor opioide din proteinele din laptele de mama sta la baza unui mecanism natural de protecţie şi de facilitare a dezvoltarii somatice a bebeluşilor.

Omul se deosebeşte de toate celelalte mamifere prin timpul foarte lung de care au nevoie copiii sai pentru a deveni total independent, capabil sa supravieţuiasca fara ajutor intr-un mediu ce poate fi ostil. Progeniturile celorlalte mamifere au nevoie de doar cateva luni (sau saptamani, la speciile foarte prolifice), pentru a deveni complet independente.

Prin digestia laptelui matern se formeaza substanţe (asemanatoare morfinei, ca efecte) care, prin acţiunea lor asupra creierului, il vor face pe bebeluş sa aiba o puternica dorinţa de a fi alaptat şi, totodata, il relaxeaza pe durata hranirii naturale, garantand astfel suficienţa nutrienţilor şi o dezvoltare optima. Din pacate, consumul anumitor alimente care conţin peptide opiacee poate submina eforturile noastre, ale adulţilor, de a ne hrani cu moderaţie, de a ne menţine o buna stare de sanatate şi o greutate normala.

Atat cerealele, cat şi laptele sunt alimente intrate foarte recent in dieta omului (de doar 10-11.000 de ani), comparativ cu sutele de mii de ani in care stramoşii noştri s-au hranit, zi de zi, cu fructe (inclusiv oleagionase), radacinoase, verdeţuri şi, sporadic, cu oua, carne şi peşte. Dupa adepţii dietei „paleolitice”, dintre care nu lipsesc nici medicii, laptele altor specii şi cerealele constituie alimente neadecvate, pe care organismul inca n-a invaţat sa le tolereze.

Uneori, consumul de cereale bogate in gluten provoaca reacţii excesive ale sistemului imunitar, care se mobilizeaza de parca ar avea loc o invazie masiva a agenţilor patogeni, numai ca ataca organele şi ţesuturile. Aşa apar bolile autoimune. Prin intervenţia peptidelor opioide, care genereaza creşterea apetenţei pentru fainoase (şi lactate), situaţia se complica şi mai mult.

Consumul de grau este pus in legatura cu peste 160 de boli şi condiţii patologice, in vreme ce consumul de lapte de vaca şi de branzeturi (bogate in cazeina) reprezinta unul dintre factorii de risc pentru diabetul juvenil (de tip I).

Glutenul şi cazeina sunt precursori ai peptidelor opioide care pot determina un consum exagerat de hrana şi, prin acesta, ingraşarea şi apariţia unor tulburari metabolice.

Dieta fara gluten iti poate readuce sanatatea

Ne-am deprins cu falsa idee ca produsele alimentare constituie doar un „combustibil pentru celule”. Acesta e un reducţionism nutriţional. Hrana poseda profunde efecte genoregulatoare şi de modulare neuro-endocrina.

Ai mari dificultaţi generate de bolile inflamatorii, de surplusul de greutate sau de diversele afecţiuni cronice?! Unul dintre cele mai uşoare moduri in care poţi verifica daca produsele suspecte iţi creeaza respectivele probleme de sanatate este sa elimini aceste alimente (cereale, lapte) pentru o perioada, saptamani sau luni... şi sa urmareşti efectele!

Nu rare au fost cazurile in care pacienţi care suferisera ani la rand de pe urma unor afecţiuni precum boala celiaca, problemele neurologice sau tulburarile autoimune şi-au revenit spectaculos, redobandindu-şi vitalitatea şi pofta de viaţa dupa ce au urmat o dieta fara gluten (fara grau, secara, orz) sau, alteori, fara lapte de vaca, ţinandu-şi in frau pofta faţa de acest fel de hrana.

Laptele sau faina de grau pot cauza, uneori, formarea unor peptide opioide ce ar putea genera, la randul lor, o relativa adicţie. Dar, de obicei, dependenta aceasta nu este atat de puternica incat sa invinga hotararea ferma de a le consuma mai rar sau a renunţa la ele, daca situaţia medicala o cere!

Redactat de Dr. Frunza Alexandru si publicat in revista Tratamente naturiste nr.105

Apeleaza la specialistii in nutritie de la Clinica Dietalia pentru un program de nutritie personalizat