fbpx

Monoglutamatul de sodiu din alimente, o cauză a apetitului excesiv

monoglutamatul de sodiu si apetitul in exces

   Specialiştii de la clinica de nutritie Dietalia ne arată de ce să evităm monoglutamatul de sodiu din alimentele cumpărate şi cum ne afectează acesta sănătatea.

   Nu-i aşa că te-ai întrebat şi tu, nu doar o dată, de ce alimentele „de cumpărat” sunt mai ispititoare decât mâncărurile „de casă”? Aproape sigur ai remarcat pofta inexplicabilă ce te-ndeamnă să mănânci şi, imediat ce ai terminat de mâncat, să mai consumi o porţie, deşi foamea s-a dus. Ai sezizat, poate, acest lucru încă din copilărie, când încercările părinţilor de a-ţi pregăti o hrană mai sănătoasă (conform percepţiei vremurilor) se loveau ca de un zid de apetitul tău extrem şi selectiv pentru mezeluri sau pentru o anumită conservă.

   Cauzele care conduc la apetitul excesiv

   Chiar şi acum, când, ca adult, se presupune că ai o voinţă mai antrenată, tot se mai întâmplă să consumi prea mult dintr-un aliment procesat, doar aşa… de poftă. Dar de unde vine această poftă? Şi de ce o stârnesc doar anumite alimente, mai precis cele preparate industrial? O explicaţie foarte plauzibilă este că produsul în cauză conţine „sare chinezească”, o substanţă care conferă un gust fantastic celor mai fade, sărăcăcioase şi insipide alimente.

   Cu toţii am avut ocazia să ne dăm seama foarte bine că produsele naturale, chiar şi cele consistente, precum carnea, făina ori cartofii, nu sunt deloc îmbietoare, dacă nu li se adaugă alte ingrediente care le conferă gust (după caz sare, zahăr, mirodenii etc.). Câteodată acestea parcă nu mai sunt îndeajuns (sau costă mult!), iar lupta pentru profit îi face pe unii producători să opteze pentru tot felul de substanţe dubioase, în locul soluţiilor şi procedeelor clasice de ameliorare a gustului. De aceea se bucură de atâta succes „sarea chinezească” sau „monoglutamatul de sodiu”, o denumire mult mai bine cunoscută a lui E621.

   De la apetitul colosal la greutatea… de gigant

   În afară de înşelarea centrilor cerebrali responsabili de plăcerea culinară, monoglutamatul de sodiu are, ca efect indirect, îngrăşarea peste măsură. Ştim preabine că aceasta poate fi acompaniată şi de diabet ori de bolile de inimă.

   Glutamatul nu îngraşă, dar înzeceşte pofta! Desigur, ca circumstanţă atenuantă, spunem că nu este vorba despre o poftă naturală, ci mai mult despre o atracţie greu de stăpânit voluntar, o dependenţă la o scară mai mică decât cea experimentată de un narcoman.

   Mâncatul excesiv este o patimă, iar aceasta poate fi accentuată de unii aşa-zişi potenţiatori de gust. Şi pericolul de a persista în obiceiurile greşite este cu atât mai mare cu cât persoana se încăpăţânează să creadă că are o dietă sănătoasă. Pe cine vizăm aici? Inclusiv pe unii vegetarieni care, deşi aşteaptă laude fiindcă au renunţat la carne (uneori mimând modestia), nu-şi dau seama că prin consumul unor imitaţii ale acesteia (false mezeluri de pildă), care conţin mari cantităţi de monoglutamat de sodiu, se abat mult de la drumul către sănătate şi longevitate.

   Cum este produs monoglutamatul de sodiu?

   Deşi pe la mijlocul secolului XX monoglutamatul de sodiu se obţinea prin sinteză chimică, astăzi el este produs, probabil datorită costurilor mai reduse, printr-o fermentaţie a melasei, fireşte generată de către bacterii. Deşi glutamatul monosodic este numit “sare chinezească”, precursorul său, adică acidul glutamic, a fost descoperit de către Ikeda, un nipon care a şi clădit o afacere în domeniu, ulterior. Deşi anterior fusese folosit de zeci de ani în Orientul Extrem, generalizarea utilizării glutamatului a avut loc după cel de-al doilea război mondial, când militarii americani au început să se întrebe de ce hrana folosită de ostaşii japonezi era cu mult mai savuroasă. Răspunsul a fost aflat rapid, iar americanii, cu spiritul lor pragmatic, i-au intuit la fel de repede potenţialul economic. Din păcate nu şi-au dat seama la timp şi de efectele sale nefavorabile pentru siluetă și sănătate.

   Monoglutamatul de sodiu sau sarea chinezească: gust irezistibil sau o sănătate zdruncinată?

   În afara capacităţii de a îmbunătăţi în mod miraculos gustul celor mai neatractive produse alimentare, monoglutamatul de sodiu nu are alte calităţi pozitive. În schimb, avertizările şi criticile s-au ţinut lanţ, până ce i-a fost creat un renume nefast, fapt ce a dus, deseori, la evitarea produselor care-l conţin.

   Se afirmă că organismul uman este prevăzut din naştere cu receptori pentru astfel de substanţe, la nivelul sistemului nervos central. Incontestabil! Dar acest lucru se întâmplă şi în cazurile unor narcotice interzise prin lege şi distrugătoare pentru sănătate. Este şi lipsit de etică să adaugi substanţe în hrană, doar pentru a genera dependenţă şi a obţine repetarea gestului de a cumpăra produsele.

   Monoglutamatul de sodiu a fost asociat cu unele boli şi tulburări (precum depresia, anxietatea, comportamentul anormal, agitaţia, dificultăţile de memorare şi de concentrare, hiperactivitatea, vederea neclară, cearcănele, pruritul, uscăciunea pielii, alergiile, urinările frecvente, greţurile, voma, diareea, sindromul de colon iritabil, hipotensiunea, tahicardia, angina pectorală, durerile musculare, astmul etc.).

   Monoglutamatul de sodiu comercial are un frate geamăn (identic) în compoziţia unor alimente naturale, neaditivate, precum ciupercile, brânzeturile, produsele mării sau chiar roşiile, fapt ce explică pofta ce apare adesea la consumul lor. Însă în ele cantităţile sunt mult mai mici, iar compoziţia naturală, neinfluenţată prin adaosuri sintetice, face ca absorbţia să fie limitată. În schimb, monoglutamatul adăugat a fost asemuit cu o nicotină culinară, încriminat fiind de o supraexcitare a neuronilor, ce duce la o uzură precoce şi la o distrugere timpurie a acestora, cu instaurarea unor boli neurodegenerative.

   Departe de a fi eliminat din industria alimentară, datorită şi contradictorialităţii studiilor ştiinţifice, monoglutamatul se găseşte în hrana noastră cea de toate zilele (mult chimizată şi supraprocesată) sub alte denumiri (E621) şi ascuns în variate ingrediente (proteine hidrolizate, carageenan, aromă de fum), mai puţin apte să ne trezească prudenţa.

   Până ce se vor elucida efectele nocive ale monoglutamatului de sodiu şi se vor stabili şi categoriile de risc, să privim cu circumspecţie toate produsele supraprocesate şi cu adaosuri dubioase! Să căutăm să ne îmbunătăţim dieta în fiecare zi prin hrană vie şi să ne informăm suficient de mult pentru ca, la momentul ivirii poftelor aducătoare de boli, obezitate şi suferinţe, să se declanşeze rapid semnalul de alarmă şi inhibarea ispitei lăcomiei.

   Autor: Tomi Tohăneanu, editor la www.revista-tratamente-naturiste.ro

   Redactat de Dr. Frunză Alexandru, clinica Dietalia

   Specialistii de la clinica Dietalia ™ sunt zi de zi langa tine. Află cum te putem ajuta cu sfaturi despre alimentaţia ta zilnică:

Despre clinica DietaliaServiciile Dietalia

Programul de slăbit

Alte programe de nutriţie

Sport la domiciliu

Masaj la domiciliu

Întrebări frecvente despre clinica Dietalia

Testimoniale

Tarife şi programări

Distribuie articolul dacă ţi-a plăcut
error: Conţinutul acestui site este proprietatea Dietalia! Copierea parţială sau integrală este interzisă.